Daca la sfarsitul zilei simti ca ai fii putut face mult mai multe lucruri si mult mai bune lucruri, nu uita ca primesti o a doua sansa maine. Profita, nu va veni la nesfarsit!
E normal sa iti visezi cu ochii deschisi planurile de viitor, dar daca ele intarzie sa se realizeze, probabil visezi prea mult si muncesti prea putin…!
Noapte buna, ianuarie, it was nice doing business with you! Haha
Posted by Mobile WordPress
O facem toti, poate fara sa vrem, poate cu buna stiinta: asociem oamenilor si/sau momentelor piese muzicale. “Ah, piesa asta e piesa noastra.”, “Pe ea am dansat prima oara”, “Pe ea am facut dragoste prima oara”, “Asta o ascultam cand mergeam la mare”, “E melodia noastra de la nunta”.
Ce faci cand omul te dezamageste/dispare/moare? Mai iubesti piesa? Mai o poti asculta fara sa te duca cu gandul la persoana X? Ce faci cand persoana pentru care ai anumite sentimente dedica melodia respectiva persoanei care te-a inlocuit? In exemplul in care i-ar posta melodia pe facebook si tu o vezi.
Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine muzica e un factor foarte important, vital as spune. Ia-ma in cea mai proasta zi a mea, deprimata, cu parul valvoi, cearcane, fara ruj, in cea mai putin sexi si mai gri pijama a mea, si pune-mi Keri Hilson – Help sau Ciara – Ride sau o piesa a mea de suflet. Dupa 25 de secunde sigur imi pierd pantalonii, ridic bluza si mi-o innod mai sus de buric, ma dau cu ruj, imi fac un pony tail si dansez prin casa cu cele mai tari miscari de femeie proaspat fatala ce sunt. [like what the f**k] Si cu asta, sper ca mi-am facut clara pozitia mea fata de muzica. Si mi se intampla zilnic sa aud, intamplator sau nu, piese mai noi sau mai vechi, in care sa ma regasesc si de care sa ma indragostesc.
Si daca mie, desi incerc sa ma dau de fier si de gheata, imi place de un baiat (!!busted) si aproape ca se infiripa ceva, si intr-o dimineata, ca de exemplu ieri, ii gasesc pe wall pe facebook o melodie superba (pe care eu nu o stiam, desi era veche) postata de o alta fata, cum imi pica mie? O data ca alta ii pune piese de dragoste si inca o data ca auzind piesa aia in alte conditii as fii iubit-o si tinut-o pe repeat zile intregi? Solutia imediat urmatoare ar fii? Sa incerc sa asociez si eu altcuiva piesa si sa uit de unde o stiu? Sau sa o salvez pe youtube in watch later si sa o reascult cand imi trece pasiunea pentru el sau cand el devine al meu? Dar daca devine al meu si o ascultam vreodata impreuna, si piesa ii va aduce lui aminte de satana care i-o postase pe wall? Pare stupid, dar in lumea mea, si sigur nu doar in a mea, cand auzi o piesa in playlist, rar nu te loveste si “povestea ei”.
Si de aici, genereaza problema sociala de mai jos.
“Iubita/iubitul, noi cand ascultam piesa asta tu te gandesti la altcineva?” Trebuie sa fii auzit intrebarea asta macar o data. Si daca da, probabil trebuie sa fii evitat adevarul macar o data. “Da, faceam sex cu fostul meu/fosta mea, la mare, pe piesa asta”. Si-ar sterge omul tot playlistul, nu ar mai asculta nimic scos pe piata muzicala decat dupa ziua in care v-ati cunoscut.
Haha… true story. Important e ca eu am reusit acum sa depasesc momentul si ascult piesa gasita pe wall. Si o iubesc!
PS: Am insa o piesa si pentru voi, o alta, ceva mai veche, dar in cazul in care va indragostiti de ea si o sa o ascultati mereu, sa va amintiti ca ati gasit-o pe blogul meu. haha 
))
Mi-este dor de tine. Cand aud piesele tale, cred ca as fii obraznica sa zic ale noastre, ele sunt si vor fii numai ale tale, desi le iubesc si ascult si eu. Cand trec pe strada ta, unde mi-am facut telefonul bucati, scapandu-l pe jos, la prima noastra intalnire, aceeasi strada care imi cunostea pasii, parfumul, emotiile ulterioare. Cand privesc pozele, clipurile video cu noi. Cand te gasesc in vise, cand te pierd diminetile, rapita fiind de realitate. Cand te caut in barbatii pe care ii intalnesc , cand ma rog seara sa iti fie bine acolo unde esti. Cand adorm incercand sa te gasesc prin patul gol. Cand ma mint ca nu te mai iubesc. Cand imi lipsesc noptile in care ajungeam acasa dansand si cantand pe alee. Cand imi caut inspiratie pentru povestile in italic, cele despre noi. Cand am nevoie de motivatie. De curaj. De gustul adevarat al vietii. De o amintire de suflet.
Mi-e dor de tine cand realitatea e prea dura, cand visele se incapataneaza sa ramana vise, cand uit ce e real si ce e inchipuire. Cand uit ce e uman. Cand imi dau seama ca nu mai sunt capabila sa iubesc. Cand as merita o palma sa imi revin din drame ca cea pe care mi-o creez acum doar pentru a mentine un minim contact cu partea mea umana. Cand ma refugiez in trecut pentru ca in prezent nu par sa ma potrivesc nicaieri. Cand gasesc in chestionare intrebarea “daca te-ai intoarce in trecut, ce ai schimba?” Cand aud vorbindu-se despre pretuirea momentului prezent. Probabil, oricand…
Posted by Mobile WordPress
“And I wonder if I ever cross your mind…”
My reaction when i meet a new guy: “Here is another dick-head, idiot, stupid human error, sure he is going to screw everything up as soon as he gets the opportunity, sure he is a motherfucker, a loser, he just needs some time to show me all those qualities“.
Two days later: “Holly shit, he is still hanging in there beein a nice guy. So I guess he needs more time then to prove what an ass he is“.
A week later: “Motherfucker trained loser, still hanging on but I won`t fall for this“.
Two weeks later, me thinking: “Give up, loser! I know what`s behind your rented shiny armor“
Meanwhile: my heart is starting to gain independence. She likes him a little bit an ask the brain for some credits. She thinks that he deserves a chance on us: brain, heart, body. I tell her to wait.
Two weeks later and A DAY: “The dick head lose the game and start acting like a dick“.
The same day, I`m getting the prize of beeing always right when it comes to men. He gets nothing cuz dick heads like him only get pity from girls like me. Die, idiot!
PS: don`t feel offended if you are a guy. Go out there and prove a women I`m wrong if you have the balls. If not, read again the story or go to bed 
Posted by Mobile WordPress
Nu, n-am dat in mintea copiilor de ascult Selena Gomez. Si nu, nu (nu cred ca) sunt indragostita. Dar imi place piesa… ♥
Uneori pentru a-ti reface psihicul nu e suficient sa il peticesti, ci e necesara prabusirea lui totala, demolarea, si o reconstructie de la temelie…
Nu cred ca sunt suficient de jos cu psihicul ca sa incep o noua constructie, mai trainica, dar asa cum am mai spus, in postari mai vechi, numai oamenii bogati isi permit sa fie nebuni. Sa sparga tot in jur, sa picteze peretii, sa zaca in pat zile intregi, sa plece in vacante de meditare, sa mearga la psiholog.
Oamenilor simpli, ca mine, cand li se umple paharul, continua sa zambeasca fals, sa mearga la job, sa amane rabufnarea, sa isi ingroape nemultumirile. Am incercat sa zac o zi si mi-am pus toata familia in cap, si credeti-ma ca am o familie mare. “Cum?? F., care intotdeauna e optimista si plina de viata, care se distreaza, iese mereu, e deprimata?? Adica cine ne imbarbateaza pe noi mereu e descurajata acum?? Da-o la telefon!!!”
Si atunci gaseste motive sa nu vorbesti, daca poti!!! E normal ca uneori, mai rar macar, o zi la trei luni de exemplu, sa vrei liniste si pace, sa iti doresti tacere, sa iti doresti sa dispara tot… Sa reflectezi ce nu merge, ce trebuie schimbat, ce trebuie pastrat, sa iti faci un plan de atac…
M-au instigat si protestele din tara, m-au facut sa ma revolt asupra unor magarii financiare la locul de munca, plus ca imi caut un al doilea job care nu apare… plus, niste chestii minore si de rahat. Se aduna.
Iar insuccesul profesional si lipsa banilor care invart lumea ma deprima ingrozitor. Pot trai fara multe lucruri, sa ia altii dragostea spre exemplu, eu nu vreau decat un domeniu unde sa muncesc si transpir pentru succes… iar piata de munca si tara de cacat ma impiedica. Probabil si pregatirea mea profesionala o fi de cacat. Dumnezeu stie, ceva nu merge, asta e clar. Noroc ca am cateva zile libere de la job. Sa reflectez , sa lucrez la starea de psihic, sa fac sa fie la un fel: ori sa reusesc, ori sa nu mai imi pese…
Posted by Mobile WordPress
Priveste-ma putin pana sa pleci,
Sa vezi atatea vise peste care treci,
Caci se va prabusi tot cerul peste noi
Muri-vom inecati cu stele amandoi.
Te-am cautat atat…erai aici,
Ma tot pierdeam in ochii tai cei mici,
Aveam sa-ti spun atatea, n-aveam glas.
Am sa visez mereu c-ai mai ramas…
Am sa cutez mereu sa te ajung,
Si stiu ca drumul tau va fi cel lung
Vei fi mereu cu fruntea-n soare sa colinzi,
Nu vei intinde nicio mana sa ma prinzi.
Dar sta-voi langa tine ne-ntrerupt,
Sa-ti fiu si umbra si-adapost si scut,
Ti-oi construi castel cu turnuri ca-n povesti…
Te-oi indura-ntr-o zi sa ma primesti.
by Ciprian Nedelcu
paianjeni in … creier!
Se zice ca atunci cand oamenii se indragostesc, devin prosti. Detaliind asta, as zice ca le moare orice activitate in creier, toti neuronii intra in concediu de odihna sau sunt direct disponibilizati de catre conducerea inimii. Singura activitate ramasa in creier e pentru compunerea sms-urilor de baza: “buna dimineata”, “noapte buna” si “te iubesc, pisi a mea”.
Adevarul, dragii mei, este ca oamenii devin prostii cand se indragostesc dar si o lunga perioada dupa ce le trece (asta daca au norocul sa le treaca). Cu totii am avut prieteni care ne-au plans pe umar cu textele “De ce m-a parasit?”, “Il vreau inapoi”, “Doar cu ea ma simt implinit”, “Nu pot trai fara el/ea”, desi oamenii s-au iubit numai o saptamana, doua, sau, in timpul relatiei, au fost inselati, tratati urat, mancati de bani, poate batuti(e). Dar ei iubesc, ei sunt raniti, viata lor este gata sa ia sfarsit.
Garantat, in momentul in care ei plang dupa cineva, respectivul/respectiva e singura persoana care i-a facut sa se simta impliniti, iubiti, speciali, este, de departe, cea mai buna partida de sex pe care au avut-o, si, cel mai sigur, este vorba de o persoana fara de care nu se poate trai. Nu se poate trai pana incep o noua relatie, cu o noua persoana speciala care ii face sa se simta speciali, care le ofera cel mai bun sex si fara de care nu poate, iar, trai. Fie acest prieten al nostru, pe care sigur toti il avem, merge intr-un ritm ascendent al relatiilor si nimereste din bine in mai bine, fie neuronii lui, cei care se ocupau cu memoria fostelor relatii, mor si omul nu isi mai aminteste nimic din trecut. Astfel tot ce traieste e cel mai bun si cel mai special de pana atunci.
Glumim, dar e contagios. Ati observat ca, de obicei, aceeasi prieteni sufera constant? Daca a inceput unul pe drumul gresit al dragostei, apoi asa o tine. Din drama in drama. Ti-ai dori sa ii transferi niste neuroni sa isi vada patetismul dar omul are toate conexiunile inchise.
Am fost ironica si poate prea rea dar am cedat in urma oboselii si a unor confesiuni masculine ale unui barbat maxim de indragostit de fata care l-a parasit. Poate uneori putina naivitate e buna, sa iti pierzi mintile, hainele, noptile in bratele cuiva fara de care in acele momente simti ca nu poti trai e cel mai bun lucru de facut intr-o viata searbada si realista.
Poate ca pana la urma sunt castigatori cei care sunt sclavii dragostei, nu cei care o stapanesc in lanturi, ca mine… Calea de mijloc e oricum departe… departe de noi toti!
