Buna dimineata intr-o seara!
Uneori pentru a-ti reface psihicul nu e suficient sa il peticesti, ci e necesara prabusirea lui totala, demolarea, si o reconstructie de la temelie…
Nu cred ca sunt suficient de jos cu psihicul ca sa incep o noua constructie, mai trainica, dar asa cum am mai spus, in postari mai vechi, numai oamenii bogati isi permit sa fie nebuni. Sa sparga tot in jur, sa picteze peretii, sa zaca in pat zile intregi, sa plece in vacante de meditare, sa mearga la psiholog.
Oamenilor simpli, ca mine, cand li se umple paharul, continua sa zambeasca fals, sa mearga la job, sa amane rabufnarea, sa isi ingroape nemultumirile. Am incercat sa zac o zi si mi-am pus toata familia in cap, si credeti-ma ca am o familie mare. “Cum?? F., care intotdeauna e optimista si plina de viata, care se distreaza, iese mereu, e deprimata?? Adica cine ne imbarbateaza pe noi mereu e descurajata acum?? Da-o la telefon!!!”
Si atunci gaseste motive sa nu vorbesti, daca poti!!! E normal ca uneori, mai rar macar, o zi la trei luni de exemplu, sa vrei liniste si pace, sa iti doresti tacere, sa iti doresti sa dispara tot… Sa reflectezi ce nu merge, ce trebuie schimbat, ce trebuie pastrat, sa iti faci un plan de atac…
M-au instigat si protestele din tara, m-au facut sa ma revolt asupra unor magarii financiare la locul de munca, plus ca imi caut un al doilea job care nu apare… plus, niste chestii minore si de rahat. Se aduna.
Iar insuccesul profesional si lipsa banilor care invart lumea ma deprima ingrozitor. Pot trai fara multe lucruri, sa ia altii dragostea spre exemplu, eu nu vreau decat un domeniu unde sa muncesc si transpir pentru succes… iar piata de munca si tara de cacat ma impiedica. Probabil si pregatirea mea profesionala o fi de cacat. Dumnezeu stie, ceva nu merge, asta e clar. Noroc ca am cateva zile libere de la job. Sa reflectez , sa lucrez la starea de psihic, sa fac sa fie la un fel: ori sa reusesc, ori sa nu mai imi pese…
Posted by Mobile WordPress
