You da one
Mi-este dor de tine. Cand aud piesele tale, cred ca as fii obraznica sa zic ale noastre, ele sunt si vor fii numai ale tale, desi le iubesc si ascult si eu. Cand trec pe strada ta, unde mi-am facut telefonul bucati, scapandu-l pe jos, la prima noastra intalnire, aceeasi strada care imi cunostea pasii, parfumul, emotiile ulterioare. Cand privesc pozele, clipurile video cu noi. Cand te gasesc in vise, cand te pierd diminetile, rapita fiind de realitate. Cand te caut in barbatii pe care ii intalnesc , cand ma rog seara sa iti fie bine acolo unde esti. Cand adorm incercand sa te gasesc prin patul gol. Cand ma mint ca nu te mai iubesc. Cand imi lipsesc noptile in care ajungeam acasa dansand si cantand pe alee. Cand imi caut inspiratie pentru povestile in italic, cele despre noi. Cand am nevoie de motivatie. De curaj. De gustul adevarat al vietii. De o amintire de suflet.
Mi-e dor de tine cand realitatea e prea dura, cand visele se incapataneaza sa ramana vise, cand uit ce e real si ce e inchipuire. Cand uit ce e uman. Cand imi dau seama ca nu mai sunt capabila sa iubesc. Cand as merita o palma sa imi revin din drame ca cea pe care mi-o creez acum doar pentru a mentine un minim contact cu partea mea umana. Cand ma refugiez in trecut pentru ca in prezent nu par sa ma potrivesc nicaieri. Cand gasesc in chestionare intrebarea “daca te-ai intoarce in trecut, ce ai schimba?” Cand aud vorbindu-se despre pretuirea momentului prezent. Probabil, oricand…
Posted by Mobile WordPress
“And I wonder if I ever cross your mind…”
Reblogged this on The Blogspaper.