realdreamer's Blog
my story is out there… so is my hero…
Archive for the month “February, 2012”
Inspiration/motivation
Am fost din nou la meci la Asesoft (baschet) dupa aproximativ o luna jumate. Atmosfera de milioane, sufletul la gura, tabela se schimba din secunda in secunda si zic asta la propriu, nu la figurat. Ultimele 26 de secunde de joc au durat peste 5 minute. Time-out-uri, lovituri libere, faulturi, aruncari de 3. Senzational, nu ai cum sa nu iubesti sportul asta. Daca cineva ma ducea la 5 ani intr-o sala de baschet, mi-as fii dorit fie sa devin jucatoare de performanta, fie majoreta. Pe mine ca si om mare, baschetul ma fascineaza, imi place. Jucat la varsta potrivita, chiar si ca amatoare, ma ajuta sa mai cresc macar. Sau sa nu mai chiulesc la ore de sport, sa cresc mai elastica si mai slabuta si sa fiu majoreta. Sau mai bine dansatoare profesionista. Am renuntat dupa 4-5 de dansuri facuti in scoala generala, plus primara, pentru ca se apropia examenul de capacitate. Pe care l-am luat cu brio, ca apoi sa termin liceul cu brio, bac in primii zece pe liceu cu pretentii, facultatea integralista si cu nota mare la licenta ca sa ma angajez apoi pe un salariu de cacat la un job de cacat. Eu care straluceam timid pe diferite scene modeste in costume populare si nu numai.
As fii preferat 10 milioane pe luna in lumea promitatoare a divertismentului, in lumina reflectoarelor. Sa ii distrez si angrenez pe cei din jur cu idei, glume, discutii.
Sau sa ma tin de pornirea initiala din liceu: educatoare. Am citit zilele trecute pe facebook-ul unei foste colege de liceu, multumiri din partea unei mamici pentru ca fiul ei tocmai trecuse cu nota maxima o evaluare generala a cunostiintelor si nu numai, in vederea acceptarii in clasa 0. Da, 0. As fii vrut sa fiu in locul ei pentru un asa feedback. Eu, care ma jucam cu maimutoaiele de-a scoala, apoi cu toti vecinii mei mai mici, toata ziua, sapte zile pe saptamana. Eu, care ma intreb in fiecare dimineata, cand o las pe nepoata-mea la gradi, oare cum este sa intampini in fiecare dimineata micutii pentru a-i modela si educa, dar si pentru a te juca cu ei si a te emtiona de inocenta si puritatea lor.
… si Adela Popescu este solista celor de la DJ Project… iar eu ma duc la somn pentru ca ma trezesc la 7, o las pe nepoata-mea la gradi la 8 si intru la job la 9 …
*
“Adela Popescu, noua solista a trupei Dj Project”. Pam-pam. Felicitari! Are rolul din “Pariu cu viata”, serial unde cred ca se distreaza mai mult decat munceste, nu mai este la inceput, e batrana in business, deci face asta de drag si fara stres, si acum canta si cu Dj Project, ceea ce e foarte misto, gen her second dream job, si probabil se intelege si minunat cu iubi, si probabil vrea sa se si marite anul asta.
Si altii stau frustrati in fotoliu privind-o cum straluceste pe toate planurile, altii muncesc de nevoie pe salarii mizere si la joburi pe care le urasc, altii isi doresc macar un sfert dar totul se incapataneaza sa se duca dracu. Pentru ca, dragi prieteni, asta este defapt viata adevarata…
**
“Lucrurile sunt simple sau asa ar trebui, si totusi nu inteleg de ce imi ia mai mult timp sa imi fac curatenie in minte si in ganduri decat in sifonier sau in tot apartamentul. Ar trebui sa ma simt flatata pentru ca mintea mea are “depozitate” mai multe chestii decat cate sunt intr-un apartament sau ar trebui sa ma ingrozesc ca am permis sa fie devastate si rascolite atat de multe? E haos in jur si mi-as dori ordinea, linistea, singuratatea. Sa imi aud gandurile, sa imi gasesc calea, rostul, chemarea, pasiunea. Sa ies din monotonie. Ironic cum putem gasi solutii atat de bune pentru anumite probleme dar numai atunci cand ele se intampla altcuiva. Si e foarte reala treaba. Probabil ar trebui sa imi reactivez vechiul telefon si sa imi dau mesaje de pe unul pe celalalt. Ca si cum as vorbi cu mine. Ar fii probabil o nebunie, dar cand paharul se umple si il vad cum vrea sa dea pe dinafara, as accepta si o solutie mai extrema…[...]
[...] Sunt perioade in viata cand incetezi sa mai crezi in miracole, in povesti, in fiori, in oameni. Si poti avea bani in plus, gandire in plus, toate pe plus, mai putin senzatia ca traiesti, ca esti viu, ca iti bate inima cu mai mult decat un puls normal, de om legat la aparate. Si iti doresti sa iti gasesti lucrul care sa te obsedeze si inspire in acelasi timp. Si zilele trec, si obtii tot, mai putin asta. Si visezi la acel ceva pe care sa il urmezi orbeste si caruia sa i te dedici ca un sclav, macar o perioada, iar el in schimb sa te tina viu. Si nu stii sa il numesti, sa il definesti, sa il gasesti, dar il cauti cu ardoarea unui sevraj chinuitor [...]
E bun daca e romanesc?!
Ne place sau nu, ne punem sau auzim destul de des intrebarea din titlu. Bine ca nu am o arma ca as curata Romania de falsi patrioti care de 1 Decembrie isi declara iubirea fata de tara si posteaza, cel putin in mediul online, tot felul de dovezi crunte, insa daca incerci sa ii scoti la un film romanesc sau le sugerezi un produs made fabricat in Romania, brusc se impacienteaza “E bun daca e romanesc?!”.
Nu stiu in ce masura cumpar produse fabricate in Romania, insa in ceea ce privesc filmele romanesti am vazut destul de multe si pot spune chiar ca mi-au placut, si nu vorbesc de filmele de demult, gen “B.D. la munte si la mare” sau “Nea Marin Miliardar”, ci “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, “Buna, ce faci?”, “Ursul”, genialele “Amintiri din Epoca de Aur – Tovarăşi, frumoasă e viaţa!”, “Nunta muta”, “Moartea domnului Lăzărescu” si “Filantropica”. Lista poate continua si sigur am omis ceva filme bune.
Zilele astea merg sa vad “Ultimul corupt” la Cinema Premiere Ploiesti, si da, sigur e bun, tocmai pentru ca e romanesc! AM ZIS !
Wise words of the day
Am prins azi o frantura dintr-un film care spunea asa: “Don’t judge people untill you walk a mile in their shoes“.
Easy said. Ni se intampla inevitabil tuturor sa ii judecam pe altii, de cele mai multe ori gresit, de cele mai multe ori pentru lucruri pe care si noi le-am facut sau le facem.
Stii cand ne oprim din a judeca pe altii? Cand realizam cat de greu e sa fii tu cel neinteles si judecat gresit.
E atat de usor sa faci rau si atat de greu si imposibil sa faci bine!
Posted by Mobile WordPress
too much love will kill you… just like those shooting guns
Buna dimineata pe o minunata piesa! Un hip-hop negru care inspira putere, cel putin mie! Genul de piesa pe care poti face dragoste, face streaptease, bea o sticla de jack, fuma un joint, conduce cu 150 km/h, juca baschet! Si cu asta, am cam surprins esenta vietii… hahahaha… Eu insa o sa beau o cafea, fac niste flotari si profit de ziua mea libera. Mai departe, ramane de vazut!
Despre dragoste si alte droguri. Nu, doar despre dragoste…
” Niciodata nu gasesti termenii potriviti cand vine vorba despre iubire. Greu o poti defini, greu o poti clasifica. […] Cu siguranta, am iubit si m-am simtit puternic atrasa de fiecare barbat din viata mea, am trait povestile cu intensitate pe toata durata lor, mi-am creat planuri de viitor cu omul respectiv, am avut vise. Am daruit ce aveam mai bun de fiecare data, am fost mai inteleapta si mai pregatita, pentru barbatul de langa mine, pe masura trecerii timpului. Uneori am asudat resuscitand relatii moarte inainte de a-si atinge maturitatea. Nu vroiam sa renunt pana nu le descopeream adevaratul potential. N-am reusit intotdeauna si, inca mai sunt povesti asupra carora ma trezesc reflectand, intrebandu-ma daca am facut oare destul.
Alteori, intre subiecte si situatii pamantesti, demne de oameni de rand si fara prea multa educatie, am descoperit in omul de langa mine, un om strain, mediocru, capabil sa murdareasca un ideal pentru care luptam: o relatie matura, doi oameni puternici si independenti, care odata uniti fac, prin respectul si iubirea dintre ei, un cuplu de invidiat. Nici in fata unui astfel de om nu am fost lasa si nu am ales fuga. Am ales sa continui sa caut in omul respectiv persoana de care m-am indragostit.
[…] Nu vreau sa existe indoieli asupra trecutului meu. In limita decentei, vreau sa elimin posibilitatea de a ma intreba peste ani “Cum ar fii fost daca…?” […]
Da, i-am iubit pe fiecare dintre ei cu maximul de care eram capabila la momentul respectiv, si da, am luptat pentru fiecare dintre ei. Si da, noi oamenii iubim pe cei cu care suntem in diferite relatii, de fiecare data. Mai mult sau mai putin. Insa adevarata iubire e aceea care continua si dupa ce relatia s-a terminat si fiecare isi vede, intr-un fel sau altul, de drumul sau […]
Semnat cu drag de ziua indragostitilor, in care imi doresc sa mai cred, si in care stiu ca o sa mai cred intr-o zi,
Florentina, the realdreamer.
Posted by Mobile WordPress
Le me cleaning my wallet like a boss !
Pledez vinovata ! Sunt omul chitantelor, pastrez cam orice: bonuri de cumparaturi, abonamente ratp, bilete de autobuz, chitante de la bancomat, bonuri de casa de la mc`d, facturi impaturite, etc. Acum a venit momentul sa le sortez si sa fac loc pentru bani. Se anunta un castig la loto. Haha, glumesc, dar pana la urma este si asta o motivare !
Posted by Mobile WordPress
Avatar
